Lumea, Del Mundo

Publicado por Unknown

Amnezică şi abandonată ea a uitat de mult cum o chema


Inventa peisaje în exil, inversa lumina ochilor,

Respira şoptit şopârle, orbecăia sub pseudonim,

Uluind se îmbogăţea văzând

Cleiul dragostei, ochelarii adevărului, toga sărăciei, visele

Fecioarelor, lebedele cerşetoare şi halbe pentru concedii.

Vuia a speluncă,

Animalul rătăcit îşi camufla vinovăţia în curiozitate

Până în ziua în care călăul i-a deschis ochii

Fără severitate, cu două boabe de untdelemn de candelă.

Tocmai se pregătea să nască trei camioane cu soldaţi,

La mijlocul negocierilor Dumnezeu a împărţit-o în

două silabe.

Moartă, îşi umbreşte jurnalul în fiecare zi cu erupţii.

Astăzi a notat pe penultima filă:

„Duhoarea împopoţonată cu pravile are mâini de

bărbat…

Pe sufletul meu, eu sunt lumea”. ("En mi alm, yo soy del mundo"...)




Saludos desde Romania y gracias por todos!.