iubitei mele Merenghi
La Roma, la Roma…
Ti-am simţit cel mai mult lipsa.
Poate din cupiditatea oraşului,
Poate din românescul ratelor
Care mergeau pe Via Aurelia Vecchia
Troncănind peste hopuri.
La Roma nici măcar Columna
nu mai este a lui Traian
iar Capitolina Republicii urla după tine,
Desigur, toţi sclavii morţi în Colosseum
Ti-au strigat numele, blestemandu-l pe al meu,
Apoi au venit etruscii şi au pus bilet pe blesteme,
20 de drahme romane înjurătura de istorie personală,
30 de arginţi trădarea de Om,
scuipatul în ochi era mai ieftin.
La Roma Octavian stă pe un soclu egalitar,
Iar japonezii iubesc mai mult Fontana di Trevi,
La Roma ţi-am simţit cel mai mult lipsa,
Când i-am spart dinţii gurii adevărului,
Care-mi spunea că iubesc femeia inimii mele,
Cu toată cupiditatea Romei din ea.
La Roma, pietrele voit seculare încă repetă
Ecoul strigătului meu în Forum:
Te iubesc, artisto !
Chiar dacă îmi vinzi cerul
Gurii pe-un sărut.
jueves, 18 de marzo de 2010
La ROMA
Suscribirse a:
Enviar comentarios (Atom)
